De ce trebuie să stai cu orele la UPU până simți că nu mai reziști?
O vizită la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) din orice spital din România este, adesea, un test de răbdare extremă. Mulți dintre cei care ajung acolo, uneori cu dureri sau suferințe evidente, constată rapid că așteptarea poate dura ore în șir. Această realitate frustrantă ridică întrebări legitime: De ce trebuie să stăm atât de mult la UPU? Ce anume contribuie la aceste întârzieri interminabile și, mai important, ce se poate face pentru a îmbunătăți această situație?
În primul rând, problema este una sistemică. Sănătatea publică din România se confruntă de ani buni cu un deficit cronic de resurse, fie ele umane sau materiale. Spitalele, în special în orașele mari, sunt suprasolicitate din cauza numărului insuficient de personal medical calificat și a infrastructurii depășite. Medicii și asistenții medicali de la UPU trebuie să gestioneze zilnic un volum enorm de pacienți, adesea mult peste capacitatea normală de funcționare a secției.
Un alt factor major este modul în care sunt prioritizate cazurile medicale la UPU. Sistemul de triaj, care este conceput pentru a clasifica pacienții în funcție de urgența medicală, determină care cazuri trebuie tratate imediat și care pot aștepta. Într-un astfel de sistem, cineva cu o problemă care nu pune viața în pericol imediat – de exemplu, o fractură ușoară sau dureri abdominale moderate – poate fi nevoit să aștepte în timp ce cazurile mai grave, precum un accident vascular cerebral sau un infarct, primesc prioritate. Deși acest lucru este logic și necesar din punct de vedere medical, pentru pacientul aflat în durere, așteptarea poate părea interminabilă și adesea nedreaptă.
Un alt motiv pentru aglomerația de la UPU este numărul mare de pacienți care ajung acolo cu probleme de sănătate ce ar putea fi tratate în altă parte. Mulți oameni ajung la urgențe din lipsa accesului facil la medicii de familie sau la consultațiile ambulatorii. Fie din cauza birocrației, a programărilor întârziate sau a imposibilității de a găsi rapid un specialist, pacienții aleg calea UPU, considerând că acolo vor primi mai repede atenția medicală de care au nevoie. Acest lucru nu doar că aglomerează inutil secțiile de urgență, dar și pune o presiune suplimentară pe personalul medical, care trebuie să facă față unui val constant de pacienți cu afecțiuni ce nu sunt neapărat urgențe reale.
Pe de altă parte, lipsa personalului medical este o altă problemă stringentă. Medicii din UPU lucrează adesea ture de 12-24 de ore, în condiții de stres extrem, iar numărul acestora este insuficient pentru volumul de muncă. Asistenții medicali și infirmierele sunt adesea depășiți de numărul de pacienți care au nevoie de îngrijire. Această realitate creează un cerc vicios: suprasolicitarea personalului duce la epuizare, care la rândul ei reduce eficiența și capacitatea de a răspunde prompt la nevoile pacienților.
Pe lângă toate acestea, infrastructura precară din multe spitale din România contribuie și ea la întârzieri. Aparatura veche, lipsa de echipamente moderne sau numărul insuficient de săli de tratament fac ca procesul de diagnosticare și tratament să fie mai lent decât ar trebui să fie. Așteptarea rezultatelor analizelor sau a unei radiografii poate dura mult mai mult decât în spitalele bine dotate din alte țări.
Ce se poate face pentru a îmbunătăți această situație? În primul rând, este necesară o reformă profundă în sănătatea publică, care să pună accent pe creșterea numărului de personal medical și pe îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru aceștia. Medicii și asistenții din UPU au nevoie de sprijin, de resurse și de o infrastructură modernizată pentru a putea lucra eficient. De asemenea, o mai bună educare a publicului cu privire la modul de accesare a serviciilor medicale ar putea ajuta la decongestionarea UPU-urilor. Mulți pacienți ar putea evita o vizită la urgențe dacă ar avea acces rapid la medici de familie sau la servicii ambulatorii funcționale.
În concluzie, orele petrecute în așteptare la UPU nu sunt doar rezultatul unui singur factor, ci al unui cumul de probleme care afectează sistemul de sănătate din România. În timp ce frustrarea și epuizarea pacienților care așteaptă sunt perfect de înțeles, soluția nu constă doar în criticarea acestui sistem, ci și în căutarea unor soluții durabile și reale pentru îmbunătățirea lui. Fiind o problemă de interes public major, îmbunătățirea unităților de primiri urgențe ar trebui să fie o prioritate, nu doar pentru medici și pacienți, ci pentru întreaga societate.
editorial/foto-caracter ilustrativ