Mănăstirea Tarcău este o mănăstire ortodoxă,înconjurată de păduri de linişte şi taină

Mănăstirea Tarcău este o mănăstire ortodoxă aşezată în inima muntelui, fiind înconjurată de păduri de linişte şi taină. Având un hram deosebit, anume „Duminica Tuturor Sfinţilor”, prăznuit în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, mănăstirea se află aşezată în localitatea Cichiva, comuna Tarcău, pe Valea Tarcăului, la mai mult de 15 kilometri de confluenţa acestui râu cu râul Bistriţa şi la 43 de kilometri de localitatea Piatra Neamţ, între localităţile Brateş şi Ardeluţa.

Mănăstirea Tarcău – scurt istoric

Mănăstirea Sihăstria Tarcăului apare amintită mai întâi într-un document din martie 1832, prin care mitropolitul Veniamin Costache îi cerea protopopului de Neamţ să meargă să pună temelia Schitului Tarcău, după cererea ieroschimonahului Avramie, care îl zidea cu osteneala sa, pe un teren al Mănăstirii Pângăraţi.

Dintr-un alt document păstrat de mănăstire, anume din „Pomelnicul ctitorilor”, scris în limba română, cu litere chirilice, aflăm că biserica s-a zidit „…în zilele binecredinciosului marelui domn şi împărat a toată Rusia, Nicolae Pavlovici, cu bagoslovenia preasfinţitului arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei, Kiria Kir Veniamin, la anul 1833, de către ieroschimonahul Avramie şi alţi donatori.”
Bisericuţa sihăstriei de la Tarcău a fost sfinţită în data de 9 iulie 1833. Turnul clopotniţă a fost construit însă ceva mai târziu, în anul 1868, când în acest schit se nevoiau deja douăzeci de călugări. Aşezământul monahal sihăstresc s-a aflat sub ascultarea şi îndrumarea Mănăstirii Bistriţa până în anul 1900, când acesta obţine statut de mănăstire independentă.

Biserica schitului, având hramul mai rar întâlnit de „Duminica Tuturor Sfinţilor”, este construită din bârne de lemn de frasin. Planul bisericuţei este în formă de cruce, având extremităţile dinspre apus şi răsărit rotunjite, iar absidele laterale bine pronunţate, de formă pentagonală. Acoperişul acesteia este construit în două ape simple. Turnul clopotniţă, ridicat în anul 1868, este construit din bârne de lemn, având două nivele şi un acoperiş bulbat, mai puţin obişnuit la bisericile moldoveneşti.
Intrarea în bisericuţa smerită, printr-o uşa sudică, este protejată de un pridvor închis, adăugat ulterior, în anul 1936. Spaţiul interior este împărţit în pronaos şi naos printr-o arcadă din bârne de lemn. Bolţile interiorului sunt zidite tot din bârne curbate. Catapeteasma din lemn de tei, având cinci rânduri de icoane, a fost zugrăvită şi montată în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

După anul 1945, numărul călugărilor din Sihăstria Tarcăului s-a împuţinat, drept pentru care schitul revine sub ascultarea Mănăstirii Bistriţa, de care a depins şi până în anul 1990, când a obţinut statutul de mănăstire. Fiind luat în grijă de marea mănăstire nemţeană, schitul a fost supus mai multor lucrări de îmbunătăţire.
Chiliile cele vechi au fost refăcute între anii 1967-1968. Lângă bisericuţa schitului se vede şi astăzi mormântul egumenului Avramie, iar în Sfântul Altar „pomelnicul tuturor ctitorilor”. După anul 1990 s-au finalizat contructiile pentru corpurile noi de chilii, precum şi cele pentru noul paraclis, închinat Schimbării la Faţă şi Sfântului Ciprian, ambele aflate în partea vestică a ansamblului monahal.

Începând cu anul 1991, schitul din Sihăstria Tarcăului redobândeşte statutul de mănăstire, precum şi pe cel de monument istoric. În anul 2010, mănăstirea de pe Valea Tarcăului avea în obşte trei ieromonahi, un ierodiacon, şase monahi, un rosofor şi şase fraţi. Programul liturgic zilnic al celor şapte laude bisericeşti se ţine cu stricteţe, precum şi rânduiala Acatistelor, a Sfintei Liturghii şi a pomenirii morţilor. În fiecare duminică, înainte de Acatist, se săvârşeşte Sfântul Maslu de obşte.
Credincioşii doritori pot găsi o carte de folos duhovnicesc, un sfat, o rugăciune pentru diferite nevoi şi necazuri. La slujbele din biserică şi la trapeza se ascultă cuvinte de folos duhovnicesc, atât de către vieţuitorii mănăstirii, cât şi de către locuitorii satelor din vecinătate, care pot rămâne câteva zile la arhondaricul mănăstirii. Duminica şi în sfintele sărbători, cei care participă la sfintele slujbe rămân de cele mai multe ori şi servesc masa la trapeză. Totodată, în limita posibilităţilor, mănăstirea ajută cu alimente şi haine persoanele aflate în nevoi. Mănăstirea Sihăstria Tarcăului este o oază de linişte, de reculegere şi de regăsire a noastră şi a legăturii tainice cu Dumnezeu.

Sursa:Perla Neamţului – Tarcău;crestinortodox.ro